Lupta cu optimismul

Ati observat cum oamenii au tendinta sa se asocieze mai usor pentru a ataca decat pentru a apara? In ziua de azi esti puternic daca nu crezi si esti inteligent daca vezi partea goala a paharului, cu toate mizeriile ei, pentru ca asta te face un fin observator. E mai mult decat un trend, tinde sa devina o axioma. 

Adevarul e ca dincolo de toate, principalul motiv pentru care nu crezi e ca te ingrozeste ideea de a fi atat de vulnerabil. Daca vei face loc in sufletul tau unei credinte care apoi se va dovedi falsa te vei simti pustiit. Cum ai putea sa dai ocazia sortii sa-ti rada in fata? Nu, asta nu! Dincolo de toate avem un cult al “greselii” foarte bine dezvoltat. Daca ne-am teme si de justitie asa cum ne temem de greseli, nu am mai avea nevoie de tribunale. Dar ati fi surprinsi sa vedeti cat de mare e diferenta dintre cele doua notiuni in mintea noastra.

De cele mai multe ori, atunci cand cineva critica constant ceva ce noi iubim, mai ales daca acel cineva e o persoana cu autoritate, vom renunta la acel ceva. Poate e din cauza ca exista “educatia”, care coincide in mare parte cu corectarea opiniilor si a comportamentelor… Cine mai stie? Astfel, in ziua de azi e greu sa te declari optimist cand orice conversatie “elevata” trebuie sa contina macar un repros, indiferent de directia sa.

Am avut si eu o astfel de conversatie azi si mi-am dezamagit interlocutorul spunandu-i ca eu aleg sa cred si sa sper pana la proba contrarie pentru ca asta ma face fericita si imi da puterea sa merg mai departe. Nu am nici o garantie ca am dreptate dar am facut un calcul si am ajuns la concluzia urmatoare: chiar daca intr-o zi se va dovedi ca m-am inselat, ca am fost luata de proasta, voi avea timp sa fiu trista atunci. Chiar si asa, imi va ramane tot acest timp in care faptul ca am crezut si am sperat m-a facut fericita. Daca as irosi tot acest timp in griji si proteste, nu voi mai avea nimic. Eu zic ca merita.